Municipiul Ploiesti, unul din orasele mari ale Romaniei, resedinta a judetului Prahova, este situat la 60 km nord de Bucuresti, pe coordonatele de 25°2’48” longitudine estica si 44°56’24” latitudine nordica. Municipiul ocupa o suprafata de peste 60 km2, din care 35 km2 reprezinta comunele suburbane.

panoramă hdr Ploiești

Municipiul Ploiesti este asezat in centrul Munteniei, in partea central-nordica a Campiei Romane. Ploiestiul, unul dintre orasele cele mai importante ale tarii, se afla la cea mai mica distanta de capitala, si cu toate ca pe parcursul a patru secole a avut stranse legaturi cu aceasta, el si-a pastrat personalitatea.

Va invit sa vizualizati 2 panorame facute noaptea in centrul orasului Ploiesti: prima este facuta din 5 cadre landscape, iar a doua este facuta din 6 cadre tip portret.

Ploiestiul se gaseste intre doua mari rauri, primul dintre ele, Prahova, spre sud-vest, atingand usor municipiul prin comuna suburbana Brazi, iar cel de-al doilea, Teleajenul, spre nord si est, strabatandu-l prin comunele suburbane Blejoi, Bucov, Berceni. Orasul este asezat pe raul Dambu, care izvoraste in zona de dealuri a orasului Baicoi, trece prin oras si prin doua comune suburbane si apoi prin comuna Rafov, unde se varsa in Teleajen. Dambu are astazi apa putina; este canalizat pe aproape toata partea ploiesteana a traseului sau, in el deversandu-se, la iesirea din oras, sistemul de canalizare al acestuia.

Cu privire la data infiintarii si la primii locuitori ai unei localitati cu numele Ploiesti exista putine marturii scrise. Din punct de vedere istoric, aparitia actualei asezari nu este atestata in niciun izvor.

Istoricii si arheologii au scos la iveala o serie de marturii semnificative care atesta o locuire neintrerupta a acestor meleaguri, strans legate de intreaga arie a civilizatiilor traco-geto-dace. Sapaturile arheologice au pus in evidenta unele vestigii mezolitice in zona Ploiesti-Vest si a unor asezari neolitice in zona Ploiesti-Nord. Deasemeni s-au gasit vestigii din epoca bronzului, precum si din perioadele mai recente din secolele VIII – VI i.Hr. pana in pragul epocii romane.

Legenda spune ca demult, inainte de intemeierea Tarii Romanesti, intr-o poiana spre marginea de miazanoapte a nesfarsitului Codru al Vlasiei, a poposit un cioban, Mos Ploaie, impreuna cu cei 7 feciori ai sai cu turmele sale. Gasind aici iarba buna pentru oi, dar si ceva pamant rodnic pentru agricultura, nu a plecat mai departe, ci a construit case pentru el si pentru copii lui, intemeind o asezare careia i-a dat numele sau. Cat adevar contine aceasta legenda este greu de spus. Se mai povesteste ca Ploiestii aveau sapte case si un schit de maici si ca locuitorii, inmultindu-se, si-au cucerit locuri de case si ogoare, ca toporani in lupta cu padurea.

Asezarea a aparut probabil in prima jumatate a secolului XIV-lea din mileniul trecut, cam in vremea cuprinderii acestor locuri intre hotarele tanarului stat Tara Romaneasca. Poate ca intemeietorii Ploiestiului au fost intr-adevar ciobani, trecand cu turmele pe un traditional drum de transhumanta, „Calea Oilor”, astazi o importanta artera a orasului unde se afla sediul politiei municipale. La fel de bine se poate ca acesti primi locuitori sa fi fost si tarani, fugiti de prin satele lor de raul vreunui boier mai hraparet.

Si asupra numelui asezarii, legenda s-a confruntat cu parerea unor cercetatori. Unii dintre ei sustin – parere care apare ca o ipoteza si in Dictionarul geografic al judetului Prahova (1897) – ca numele orasului vine de la ploaie, „caci odata fiind inconjurat de paduri mari ce mergeau din partea de nord-vest a urbei si se continuau pana la Carpati, cantitatea de ploaie a fost si este mare”. Clima orasului nu confirma insa, cel putin pentru ultimul veac, aceasta ipoteza, regimul precipitatiilor nedepasind aici media pe tara.

Leonida S. Georgescu, in lucrarea „Orasul Ploiesti sau Plaiesii”, publicata in 1928 la tipografia „Concurenta” din localitate, propune o varianta inedita: in vechime, orasul s-ar fi numit Plaiesi si nu Ploiesti, intrucat „aici s-ar fi aflat un post permanent al plaiesilor lui Mihai Viteazul pazind granita spre Transilvania” (Cf. Florica Dumitrica – “Monografii si publicatii documentare privind orasul Ploiesti”, Sesiune de comunicari si referate – 29 mai 1971 – Arh. St. Pl., 1973, p. 179). Ioan Moruzi, pornind de la afirmatia lui Nicolae Balcescu – ca aici ar fi fost inca din timpul lui Mircea cel Batran o Capitanie a judetului Prahova (ca. 1413) – a pretins ca numele ar veni de la plaiesi, de la ostenii destinati sa apere granitele. Se sugera chiar revenirea la numele „Plaiesi”. Oricat de seducatoare ar fi aceasta ipoteza, nu a gasit nici ea prea multi sprijinitori. Cei mai multi s-au raliat ipotezei pe care au imbratisat-o si Nicolae Iorga, aceea ca numele orasului ar veni de la un stramos comun, acel Mos Ploe, cioban sau taran. In sprijinul ei a fost adusa analogia cu formarea multor localitati din tara, ca si faptul ca in cele mai vechi mentiuni se gaseste scris „Ploesti” si nu „Ploiesti”.

Potrivit unei alte legende, spre sfarsitul secolului al XV-lea, Ploiestiul era un mic catun cu noua case si un schit. Catunul s-a extins prin lupta cu padurea, locuitorii lui trebuind sa defriseze an de an noi bucati din ea, pentru a infiinta alte gospodarii sau pentru a-si largi ogoarele. Amintirea acestui efort eroic a facut ca urmasii lor, atunci cand orasul a devenit municipiu, in perioada interbelica, sa aleaga drept emblema doi lei smulgand din pamant un stejar, imagine care se gaseste si astazi pe stema Ploiestiului.

Mai multe despre Ploiesti si istoria orasului Ploiesti gasiti pe Wikipedia.