In mitologie, focul este un element primordial, la fel ca apa cu care se afla intr-o permanenta opozitie. Este un element complex, care a generat multe intrebari, dar si un element schimbator, având trei ipostaze complet diferite:

flacari02

1. Focul sacru sau focul purificator – aceasta flacara are origine celesta, fiind un simbol al puterii zeilor, o manifestare a acestora. In multe temple existau torte cu ajutorul carora se celebra cultul zeilor. In Grecia Antica, flacara olimpica avea o semnificatie importanta. Se spunea ca nu se stinge niciodata, iar in timpul Jocurilor Olimpice se organizau curse cu torte aprinse cu acea flacara, inchinate Atenei.

Zeii focului sacru:
Agni – mitologie vedica
Atar (Atesh) – mitologie persana
Chou Yong – mitologie chineza
Hestia – mitologie greaca
Vesta – mitologie romana

2. Focul uman sau al mestesugurilor este focul prieten omului pe care acesta il cunoaste si il foloseste in mestesugurile sale. Multor zei care guverneaza asupra metalurgiei sau a fecunditatii li s-a atribuit si acest foc. Mai târziu, chiar câtiva zei ai razboiului au primit aceleasi atributii, ca niste zei ai focului. In multe mitologii, focul uman este de fapt foc sacru adus pe pamânt si adaptat de oameni. Mitologia greaca are chiar o legenda legata de acest proces. Titanul Prometeu este cel ce fura focul din ceruri si il aduce oamenilor, fapta petru care este crunt pedepsit.

Zeii focului uman:
Hephaistos – mitologie greaca
Njord – mitologie nordica
Rosemerta – mitologie celtica
Vulcan – mitologie romana

3. Focul demonic sau focul mistuitor pune in evidenta proprietatea focului de a arde, de a distruge. Este un element malefic al naturii. De multe ori Infernul sau Lumea mortilor sunt vazute ca spatii ale acestui foc.

Zeii focului demonic:
Loki – mitologie nordica

flacari01